singur,
sau cu ea,
singurătatea.
fără,
și totuși simt
ceva aproape.
iluzie, confuzie, priviri,
pe care fără să vreau
le arunc spre cer,
și nu mă mai văd
în el.
mă văd o pasăre,
ciudată,
cu greutăți în loc de aripi,
și-n ciocu-mi negru,
țin o pană,
una singură
mi-a mai rămas.
și ceru-i mai albastru
ca oricând,
dar nu mai vrea
să urc la el,
să-l simt,
și să mă simtă
cum eram odată,
demult...
când lațul ăsta strâns,
era în jurul lui,
nu al meu,
fără să înțeleg durerea
ce-i provoacă.
........................................................................................................................................................................
eu
tu și eu
sau doar eu
și camera...
care e singură și ea,
și poartă mască,
și mănuși,
și nu mai stă,
câtuși de puțin,
așa.
căci eu,
sau tu,
sau între noi,
e plin de cioburi veninoase,
pe care nu le văd...
nici eu,
nici tu.
iar singurătatea
nu e decât
încarcerarea noastră,
pentru crimele împotriva mea,
a ta,
și-a ei,
planetei.